Recenzie „Hotul”

Buna! Am revenit in  sfarsit cu o noua postare, mai exact recenzia cartii „Hotul”, de Megan Whalen Turner, aparuta la editura Arthur in noiembrie 2014. Am terminat aceasta carte pe la inceputul lunii iulie, insa nu prea am avut timp sau chef sa ii fac o recenzie.

Descriere: 

Il avem ca personaj principal pe Gen, un hot ca toti ceilalti (aparent). El este dus la inchisoare deoarece a furat sigiliul regelui in urma unui pariu de prin crasme. Dupa ani grei de inchisoare, apare magul din Sounis care ii promite lui Gen ca daca va savarsi un furt va avea grija sa il scoata din inchisoare. Entuziasmat peste masura, tanarul hot accepta sa fure Darul lui Hamiathes, o piatra pe care i-o va darui (sau nu) regelui pentru ca acesta sa domneasca nu doar peste Sounis. El trece prin mai multe aventuri impreuna cu tovarasii sai de drum si nici regele, nici magul nu isi dau seama cand devin niste simple unelte in planul hotului. Daca vreti sa aflati mai multe despre intorsaturile pe care le ia aceasta carte sau despre aventurile prin care trece Gen pentru a isi castiga faima, atunci cititi-o pentru ca nu vreau sa va dau spoilere.

Parerea mea:

Din pacate, pot sa zic ca aceasta carte a fost OK si cam atat. Actiunea cartii nu prea mi-a satisfacut asteptarile. Zicand acest fapt, ma refer in primul rand ca actiunea incepea abia dupa jumatatea cartii, ceea ce sincera sa fiu m-a facut sa ma cam plictisesc de-a lungul lecturarii si nici stilul autoarei nu m-a prins in mod special, deoarece nu era acel stil care te face sa nu mai poti sa lasi cartea din mana, cel putin nu pentru mine. Un alt fapt care m-a cam deranjat de la o vreme este ca pe parcursul cartii erau povesti cam de cateva pagini, care nici nu aveau neaparat legatura cu actiunea (inafara de cateva). La inceput mi s-a parut interesant sa aflu mai multe despre poveste, dar mai apoi ma plictisisem sa tot ies din actiune pentru a citi povestioarele. Una-doua cred ca ar fi fost interesante, dar deja mi se pareau cam multe. Ca tot a venit vorba de iesitul din actiune, m-a deranjat si ca in timpul drumului magul ii intreba pe cei doi ucenici ai sai lucruri care dupa parerea mea nu aveau nici cea mai mica legatura cu actiunea, cum ar fi cate tipuri de maslini sunt sau alte intrebari de genul, care nu isi aveau rostul.

Si acum, ca sa nu fiu chiar prea rautacioasa, o sa trec la aspectele care mi-au placut din aceasta carte. Cred ca cel mai mult mi-a placut intorsatura de la sfarsitul cartii. Recunosc ca nu ma asteptam sa se indrepte in aceea directie lucrurile si acest fapt i-a dat un plus cartii. Alt aspect care mi-a placut a fost originalitatea cartii, care s-a dovedit si prin actiune, si prin lumea pe care a creat-o autoarea. Si nu in ultimul rand, mi-au  placut unele dintre aventurile prin care a trecut Gen cu tovarasii sai si prietenia (oarecum) care s-a format intre personaje.

Cam atat pot sa va zic despre aspectele care mi-au placut si care nu mi-au placut fara sa dau spoilere. Am inteles ca aceasta carte face parte dintr-o serie de 5 carti (cred), insa doar primul volum a fost tradus la noi. Momentan nu ma simt prea tentata sa citesc si celelalte carti, dar voi vedea.

Poate voua o sa va placa cartea mai mult si daca ati citit-o mi-ar face placere sa citesc in comentarii parerea voastra. Sper ca v-a placut recenzia si daca da, puteti sa va abonati la blog pentru a afla cand public postari noi si puteti sa ii dati share ca sa afle mai multa lume de Biblioteca Fermecata. Pana la urmatoarea postare va urez cat mai multe carti frumoase citite. Pa!
                                                                           Rating: 3/5

Leave a Reply