Recenzie „Piramida Rosie”

Buna, dragilor! Pentru ca de curand am terminat o carte minunata, trebuia neaparat sa ii fac o recenzie. Dupa cum zice si titlul, este vorba despre cartea „Piramida Rosie”, de Rick Riordan aparuta la editura ARTHUR in luna mai a anului 2014. Pentru cine nu stia, „Piramida Rosie” este primul volum al trilogiei „Cronicile familiei Kane”.

Synopsis: 

„Într-o seară, la Londra, savantul egiptolog Julius Kane vizitează British Museum împreună cu cei doi copii ai săi, Carter şi Sadie, pentru a desfăşura un misterios experiment ştiinţific. Din nefericire, acesta din urmă eşuează, iar Julius Kane este capturat de către Set, zeul egiptean al deşertului, haosului şi violenţei, în timp ce Sadie şi Carter sunt obligaţi să fugă pentru a scăpa cu viaţă.

Curând, cei doi fraţi descoperă că în spatele unor fiinţe sau lucruri până atunci obişnuite se ascund zeităţi antice ori forţe magice care vin în ajutorul lor sau care sunt capabile să îi distrugă. Pentru a dejuca planurile malefice ale lui Set, ei vor lua parte la o ameţitoare călătorie de-a lungul continentelor, în care situaţiile surprinzătoare, scenele de luptă şi replicile amuzante îşi dispută permanent întâietatea, într-un ritm susţinut. Iar ceea ce vor afla la final despre propria lor familie este un secret vechi de milenii care le va transforma cu totul opiniile şi chiar personalităţile.”

 Recenzie:

Trebuie sa incep prin a ii multumi unei  prietene pentru ca datorita ei m-am apucat eu de cartile lui Rick, care a devenit unul dintre autorii mei preferati si daca nu mi-ar fi amintit mereu cat de mult ii plac cartile lui, nici pana acum nu cred ca as fi descoperit lumea magica care invaluia seria „Percy Jackson” si mai apoi aceasta carte extraordinara. Se stie ea si poate chiar acum imi citeste recenzia.

Acum ca am terminat cu multumirile, haideti sa trecem la recenzia propriu-zisa.

Aceasta carte a avut, dupa parerea mea, tot ce are nevoie o carte. Odata ce am inceput aceasta carte, pur si simplu nu am mai putut s-o las din mana. Actiunea m-a vrajit de la primele pagini si nici nu mi-am dat seama cand am parcurs toate cele 544 de pagini. Cartea este foarte bine pusa la punct. Rasturnarile de situatie nu lipsesc nici ele si la sfarsit toate par sa se lege ca intr-un mare puzzle.

Aceasta carte a fost si foarte educativa deoarece este bazata pe mitologia egipteana si am invatat multe despre aceasta pe parcursul cartii, percepand-o ca pe o poveste, nu ca pe o lectie. Rick a reusit si ca in celelalte opere ale lui, sa contopeasca intr-un mod armonios povestea cu informatiile despre zei sau legendele. Actiunea parca a prins viata sub ochii mei si traiam momentele de suspans cu sufletul la gura.

Ce mi-a placut mult la aceasta carte este faptul ca actiunea este scrisa sub forma de inregistrare si anumite capitole sunt povestite de Sadie, anumite capitole de Carter. Acest fapt ne arata cat de diferite sunt personalitatile lor. Din carte nu lipseste si amuzamentul. Deseori Sadie il intrerupea pe Carter din intregistrare facand remarci amuzante sau sarcastice, specialitatea ei. Pur si simplu nu ma puteam abtine sa nu rad. Sadie chiar avea o personalitate aparte. Pana si Anubis, zeul mortilor, a observat cat de enervanta poate fi.

Ca sa va vorbesc putin mai pe indelete despre personaje si putin despre actiune o sa incep cu un lucru: Carter si Sadie nu aveau mai nimic in comun. De la personalitatile aproape opuse pana la infatisarea lor, nu exista niciun lucru care sa afirme ca cei doi erau frati.

Carter si Sadie au trebuit sa fie despartiti inca de mici, din motive nestiute de ei pe vremea aceea.

Pentru ca mama lor murise cand ei aveau cam 6 ani deoarece si-a subestimat puterea si a incercat sa o gazduiasca pe Isis pentru ca prevedea ca va fi un razboi in care ordinea biruia doar daca zeii si magicienii se uneau, Carter a ramas la tatal lui, iar Sadie a ramas cu bunicii.

Carter calatorea mai tot timpul cu tatal lui deoarece acesta era arheolog. Practic viata lui era o valiza. Era un tocilar, dupa parerea lui Sadie, dar nu il putem invinui pentru ca daca stai mereu pe langa monumente sau muzee retii si tu in mare despre ce e vorba. Carter semana cu tatal lui si mereu era imbracat la patru ace.

Sadie avea o personalitate mult diferita fata de toate personajele pe care le stiu eu din carti. Era originala, foarte enervanta si cam rautacioasa, nici nu mai amintesc cat de sarcastica era. Poate nu va suna diferit, dar daca o sa cititi cartea o sa vedeti personalitatea ei si ca avea toate aceste trasaturi din plin. Insa, era o fata inteligenta, care il iubea pe Carter, chiar daca nu voia sa o recunoasca prea des, si era si inteleapta. Ea semana cu mama ei, doar ca ca sa se evidentieze mai mult, cred eu, isi facea suvite in culori care sa iti sara in ochi si purta niste bocanci militari. Mi-a placut de ea, chiar de la primele pagini. Adica, cum sa nu o iubesti?

Acum cred ca va-ti facut in mare o idee despre personaje. In concluzie este o carte foarte buna: actiune complexa, stil impecabil, originalitate si intorsaturi de situatie la care nu te astepti.

Citate:

„De ce trebuiau adulții să fie atât de tari de cap? Îți zic mereu„Spune adevărul”, iar când o faci, nu te cred. Care-i ideea?”

„M-am întors și am văzut văzut un băiat frumos de vreo saisprezece ani, îmbrăcat în negru(..). Am încercat să mă gândesc ce i-aș putea spune: „Scuză-mă”?, „Salut”?, „Căsătorește-te cu mine?” Oricare variantă era potrivită”

„Și știu că n-are sens, dar îmi simțeam fața de om, de parcă o parte din mine nu se transformase într-o pasăre. [ Bine, Sadie. Sunt un pui cu cap de Carter. Ești fericită acum?]

„Corectitudinea nu e când toată lumea primește același lucru, a spus tata. Corectitudinea e când toată lumea primește ceea ce are nevoie. Iar singura cale de a obține ceea ce ai nevoie este să te descurci singur.”

Va recomand din toate inima aceasta carte si toate celelalte carti ale lui Rick si credeti-ma, nu o sa fi-ti dezamagiti. Este potrivita mai ales pentru copii, dar asta nu inseamna ca nu o poate fi citita si de oamenii  mari. Daca vreti sa aflati aventurile prin care trec personajele  principale atunci trebuie neaparat sa o cititi si judecati voi singuri dupa. Deja m-am apucat de volumul 2 si sper ca pana la sfarsitul lunii sa il termin. Daca v-a placut recenzia atunci puteti sa va abonati la canal pentru a vedea ce mai postez si puteti sa dati si SHARE ca sa afle mai multa lume de  Biblioteca Fermecata. Pana data viitoare va urez multe carti frumoase citite si sper ca nu v-am plictisit cu recenzia mea cam lunga, dar cand dai de o carte buna nu poti sa nu o lauzi  si sa o recomanzi mai multor persoane pentru ca asa cum prietena aceea mi-a recomandat-o mie, eu v-o recomand voua si asa mai departe. Pa!

Rating: 5+/5

 

3 Comments

  1. iuliooo

    ianuarie 9, 2017 at 1:05 pm

    Eu am citit-o si am aceeasi parere.

  2. iuliooo

    ianuarie 13, 2017 at 9:06 pm

    Piramidili cochetili
    – Carlas Dreams

Leave a Reply