Recenzie „Gregor Pamânteanul” de Suzanne Collins

Produs publicat în 2016 de Nemira
Format: 130X200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 320
ISBN: 978-606-758-781-4

Descriere:

Fanii seriei Jocurile Foamei vor fi plăcut surprinși s-o descopere din nou pe Suzanne Collins în această serie de romane pentru copii.

În primul volum al seriei CRONICI DIN SUBPĂMÂNT, Gregor, eroul principal, cade printr-un grilaj din subsolul blocului din New York în care locuiește și ajunge în întunecatul Subpământ, o lume stranie, populată de tot felul de ființe fascinante și bizare. Aparent rezultatul unui accident, venirea lui Gregor pare a fi împlinirea unei profeții vechi de sute de ani despre un erou menit să salveze lumea din Subpământ. Inițial reticent, Gregor învață să-și asume menirea atât pentru a-i ajuta pe subpământenii aflați în pragul unui război, cât și pentru a rezolva misterul dispariției propriului său tată.

Gregor este un erou neobișnuit, ales să fie războinic, dar care înțelege o lecție pe care ar trebui s-o știe toți copiii din lume și s-o aplice în viața de adult: un adevărat războinic este cel care recurge la violență doar când nu mai are de ales, după ce a epuizat toate posibilitățile de rezolvare a conflictelor pe cale amiabilă.

Recenzie:

Gregor Pământeanul este primul volum dintr-o serie dedicată copiilor (sau adulților ce vor să se scufunde iar în acele tărâmuri unde binele și răul se află într-o continuă dispută) și este cartea de debut a autoarei Suzanne Collins, care nu cred că mai are nevoie de vreo introducere. Deși nu am citit trilogia Jocurile Foamei, am auzit că este genială, iar când am fost la Cărturești ochii mi-au sărit pe această carte, așa că am zis de ce nu, că tot aveam poftă de un fantasy sau ceva mai „ușor”.

Îl avem ca protagonist pe Gregor, totodată personaj eponim, care de aproximativ doi ani, de când a dispărut tatăl său, a devenit „bărbatul familiei”. Acesta nu merge într-o tabără ca să aibă grijă de surioara lui mai mică​, Boots, și de bunica acestora, care îmbătrânise și nu putea avea ea singură grijă de fetiță.

Acțiunea începe în momentul în care Boots și Gregor s-au dus la subsol, iar acolo aceștia cad într-o gaură de ventilație ce îi poartă spre o lume complet necunoscută atât nouă, cât și lor. Dacă Alice a picat în Țara Minunilor, cei doi nu au atâta noroc căci dau de întunecatul Subpământ, un loc foarte nesigur și plin de tot felul de creaturi care îți dau fiori pe șira spinării.

„Oaspeţii puteau să plece, dacă voiau. Prizonierii trebuiau să evadeze. Şi exact asta intenţiona şi el să facă.”

Gregor voia să se întoarcă înapoi acasă, așadar pune într-o noapte la cale un plan de evadare. Din păcate, planul eșuează, dar eroul află pe parcurs că el avea un rol acolo, fapt care îi aduce totodată și foarte mulți dușmani. Rolul acestuia se învârte în jurul unei profeții mai mult sau mai puțin clară pentru cititor, dar care este elucidată ușor, ușor, pe măsură ce Gregor trece prin mai multe întâmplări.

Luați aminte, subpământeni, de un fir de păr timpul atârnă.

Vânătorii sunt vânați, apa albă în roșu stă să curgă.

Rozătoarele vor lovi spre a celorlalți exterminare.

Speranța celor fără de speranță stă în căutare.

 

Un războinic pământean, un fiu al Soarelui,

Aducătorul luminii poate e sau poate nu-i.

Dar adunați-vă vecinii și chemarea-i ascultați

Sau șobolanii neîndoielnic ne vor devora pe toți.

 

Doi de pe Pământ, doi din Subpământ, din neam regesc,

Două zburătoare, două târâtoare,

Două țesătoare se învoiesc.

O rozătoare alături, unul înainte pierdut.

Și opt vor rămâne după ce restul se duc.

 

Ultimul trebuie să aleagă de partea cui e.

Soarta celor opt în mâinile lui e.

Așa că urați-i să aibă grijă, să se uite unde să sară,

Căci viața poate fi moarte și moartea viață poate da iară.

Pentru că Gregor voia foarte mult să își salveze tatăl, despre care auzise că se afla pe undeva pe acolo, acceptă rolul de salvator al Regaliei. În aventura sa, el trece prin mai multe peripeții care mai de care mai palpitante, prin intermediul cărora ajunge să se maturizeze și își dovedește curajul, cel pe care l-a inceput nu prea îl avea.

„Gândacii fuseseră ciudați, liliacii intimidanți, dar… șobolanii (rozătoarele) erau pur și simplu înspăimântători. Așa cum stăteau pe vine, aveau cam un metru optzeci, iar picioarele, brațele, cum vreți să le spuneți, pocneau de mușchi sub blana cenușie. Însă partea cea mai urâtă dintre toate erau dinții, incisivi de cincisprezece metri care le ieșeau din boturile mustăcioase.”

Această carte este presărată cu întorsături de situație, mister, aventură, toate în învelișul rece al Subpământului. Mi-a plăcut mult modul în care autoarea l-a prezentat pe acesta, atât prin pasaje descriptive, cât și prin dialog. Cartea se citește extrem de repede, având un limbaj simplu, scris mare, iar acțiunea m-a prins în mrejele ei. De asemenea, o consider foarte educativă pentru copii deoarece pot trage învățăminte din călătoria la care vor lua parte împreună cu cei doi copii simpatici.

„Liliacul a coborât în picaj până deasupra lui Boots, atingându-i în treacăt degetul cu blana de pe piept, apoi s-a avântat din nou în aer, descriind o buclă. În vârful acesteia, când liliacul era pe spate, Gregor a observat pentru prima dată că pe el stătea cineva. Călăreţul avea picioarele petrecute pe după gâtul liliacului. Şi-a dat seama că era o fată.”

Personajele mi-au plăcut într-o oarecare măsură, Collins creând tipuri cât mai diferite, dar bine conturate. De Gregor m-am atașat repede, înțelegând că vrea tot ce este mai bine pentru familia lui, chiar dacă uneori această dorință se manifesta prin mici acte de egoism. De asemenea, ce mi-a plăcut mult este că autoarea evidențiază prin prisma lui Gregor faptul că eroii ar trebui să recurgă la violență doar în situații urgente, o lecție potrivită mai ales pentru copiii mai mici ce citesc benzi desenate sau se uită la filme și au impresia că să fii super erou înseamnă să ai puteri neobișnuite și să îți pui toți inamicii la pământ.

Boots este genul de personaj care pur și simplu îți ajunge la inimă, o fetiță extrem de dulce ce îi înmoaie până și pe cei mai mari războinici. La început nu dă dovadă de vreo frică, crezând că e doar o mică aventură, însă pe parcurs se maturizează în felul ei, înțelegând că nu toți sunt chiar atât de prietenoși și că există și pericol pe lume. Fetița a jucat un rol important în carte, dar și în îndeplinirea profeției, aflați voi mai multe dacă citiți.

„Nu voia ca fata aceea să deţină puterea. Îşi dădea seama din postura ei ţanţoşă, din zâmbetul abia schiţat cu colţul stâng al gurii, din felul în care reuşea să-l privească de sus, deşi el era mai înalt decât ea cu mai bine de cincisprezece centimetri, că era tare încăpăţânată.

Mai sunt multe personaje, unele mai importante sau mai puțin importante, însă am zis să vi le descriu doar pe acestea puțin mai în amănunt.

Așadar, „Gregor Pământeanul” este o carte foarte frumoasă cu un univers bine imaginat, o recomand atât celor mici, cât și celor mai mari. Eu abia aștept să apară și celelalte volume traduse pentru a lectura în continuare aventurile prin care trec cei doi frați, sunt foarte curioasă de ce se va întâmpla mai departe, iar din câte am auzit în această serie sunt 5 volume, daca nu mă înșel.

Voi ați citit Gregor Pământeanul? Dacă da, nu ezitați să îmi spuneți în comentarii cum vi s-a părut.

 

2 Comments

  1. iuliooo

    aprilie 4, 2017 at 5:53 pm

    O recenzie bine facuta! Asa da, biblioteco !

Leave a Reply