Recenzie „Coraline”

euuuu

Publicata in iunie 2014

Traducere din limpa engleza de Florentina Hojbota

Ilustratii de Chris Riddell

hardcover, 168 p., 140×2015 p.

ISBN 978-606-8044-80-4

Bestseller, Recomandata, Pentru copii, Ilustrata

Autor: Neil Gaiman

Domenii: Beletristica 12+, Beletristica 7-10 ani

Synopsis:

Nu întotdeauna dacă deschizi o uşă dai de o altă încăpere. Nu ştii niciodată când te aşteaptă o lume paralelă de cealaltă parte.
Realitatea nu s-a mai transfigurat atât de straniu de când Alice s-a rostogolit în gaura iepurelui şi a ajuns în Ţara Minunilor. Curaj, imaginaţie, prezenţă de spirit… şi o pisică neagră ‒ iată de ce are nevoie Coraline pentru a porni în aventură.
Tu ai cercetat toate uşile din casa ta?…

Rating: 5/5

Recenzie:

De curand am terminat o carte foarte draguta numita „Coraline” de Neil Gaiman si m-am gandit sa va vorbesc despre ea. Aceasta carte este potrivita pentru Halloween, insa din pacate eu nu prea m-am incadrat in timp si am reusit sa o citesc abia aceasta iarna.

coraline_jones

O avem ca protagonista pe Coraline, o fetita curajoasa si mereu dornica de noi aventuri. Aceasta se muta impreuna cu parintii sai intr-o noua casa, unde ii au ca vecini pe domnisoara Spink, domnisoara Forcible si domnul Bobo. Pentru ca parintii nu prea ii acordau atentia si se plictisea, Coraline a pornit o expeditie in cercetarea imprejurimilor.

d801e5293e4233a649a37b3784f3b0658acd5a73_hq

Lucrul care i-a atras atentia fetitei cand cerceta casa a fost faptul ca o usa ducea intr-un zid. Aflase de la parintii sai ca dincolo de zid era un apartament de vanzare exact ca al lor.

Insa, intr-o zi, cand Coraline deschidea usa aceea pentru a nu stiu cata oara, nici pomeneala de zid, se afla intr-un apartament similar cu al lor, unde se pare ca avea alti parinti ce in loc de ochi aveau nasturi.

anime_coraline

Iar de aici incepe in stil alert toata aventura lui Coraline. Totul ia o intorsatura si se transforma intr-un mare cosmar, iar protagonista impreuna cu un motan tare simpatic va trebui sa isi dovedeasca curajul, viclenia pe parcursul unor probe, in urma carora ori pleca acasa impreuna cu parintii sai adevarati, ori ramanea acolo pe vecie.

the-gnostic-gospel-of-coraline

Neil Gaiman are un stil aparte de scriere si extrem de multa imaginatie, presarand cartea cu nenumarate intorsaturi de situatie, insa nu este prea scary, din punctul meu de vedere poate fi citita de pe la 10 ani.

Jpeg

Talentatul Chris Ridell a dat viata lumii create de Neil Gaiman, infiltrand in carte nenumarate imagini bine realizate. Ce m-a deranjat a fost ca imaginile au fost puse anapoda, deseori fiind un spoiler pentru capitolul ce urmeaza.

Jpeg

Trecand la personaje, Gaiman si-a dovedit inca odata maiestria, facandu-le cat se poate de neobisnuite. Mi-a placut mult de Coraline si de firea ei care nu se lasa batuta usor. Iar motanul care devine in scurt timp prieten cu Coraline a facut atmosfera mai…pufoasa. Cat despre vecinii lui Coraline, desi nu au avut roluri principale in carte, au avut o importanta mare si au contribuit la ciudatenia cartii.

Cred ca o sa vad in curand si filmul deoarece sunt tare curioasa cum a fost ecranizata actiunea si personajele.

Per total, a fost o carte foarte draguta pe care v-o recomand sa o lecturati sub o plapuma impreuna cu o cana buna de ceai, mai ales daca aveti chef de o lectura ceva mai diferita.

Citate:

ghilimele

„Coraline trase adanc aer in piept si pasi in intuneric, de unde se auzeau soapte stranii si vanturi suierand in departare. Acum era sigura ca era ceva in intunericul din spatele ei: ceva foarte batran si fara viata. Inima ii batea atat de repede si atat de tare, ca-i era frică sa nu-i sara din piept. Inchise ochii ca sa nu mai vada intunericul.” 

 „- Pisicile nu au nume, zise.
– Nu? zise Coraline.
– Nu. Vezi, voi oamenii aveti nume. Asta pentru ca nu stiti cine sunteti. Noi stim cine suntem, asa ca nu avem nevoie de nume.”

„- Tu chiar nu intelegi, nu? zise ea. Nu vreau tot ce vreau. Nimeni nu vrea tot ce vrea. Nu cu adevarat. Ce farmec ar avea sa am tot ce-mi doresc? Asa, cat as bate din palme. N-ar mai conta. Ce-ar mai ramane?”

4 Comments

  1. Maria Doriana

    decembrie 26, 2016 at 6:42 pm

    Ce carte frumoasa.Vreau si eu sa o citesc.Am vazut filmul si mi-a placut enorm de mult asa ca abia astept sa citesc si cartea mai ales dupa aceasta recenzie, ma bucur ca ti-am descoperit blog-ul.
    Faci o treaba foarte buna! :**

    1. Teodora

      decembrie 27, 2016 at 1:52 pm

      Chiar merita cartea si dupa ce o citesti abia astept sa imi zici cum ti s-a parut. Multumesc mult pentru apreciere si bine ai venit pe blogul meu!❤

  2. iuliooo

    ianuarie 9, 2017 at 12:54 pm

    Si eu am citit cartea.

Leave a Reply