Recenzie „Colți-Lungi” de Alex Cuc

 

Titlu: Colți-Lungi

Autor: Alex Cuc

Editura: All

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 384

Preț: 29.90 ron

 

Hei! Astăzi am revenit cu recenzia cărții „Colți-Lungi” de Alex Cuc. Această carte mi-a fost oferită drept primă sponsorizare de editura All, cu care am început de curând o colaborare. Le mulțumesc din suflet și vă invit să treceți și pe site-ul lor deoarece au foarte multe titluri interesante, eu deja am pus ochii pe câteva dintre ele.

Într-o lume modernă, în care oamenii sunt tot mai înstrăinați unii de alții și, în același timp, de Natură, ultimele triburi băștinașe de pe Amazon luptă împotriva urbanizării ce amenință jungla.

„Fără-Gură alerga cât putea de repede, cu toată agilitatea trupului său suplu. Evita cu ușurință lianele care urcau și coborau, apoi, până la pământ, sărea sprinten peste rădăcinile încâlcite și se strecura ca o umbră printre trunchiurile copacilor.” Povestea care aduce față în față, în încleștarea unei confruntări fără precedent, forța Naturii și lăcomia lumii civilizate începe într-un ritm alert și ne ține cu sufletul la gură până la ultima pagină. În numele progresului, albii distrug întinderi imense din jungla amzoniană, înlocuindu-le cu beton și fier. Băștinașii sunt transformați în mână de lucru ieftină și par a fi condamnați la nefericire.

În vârtejul războiului dintre junglă și oraș, se conturează personalitatea emblematică a lui Colți-Lungi, căpetenia nemuritoare a celui mai mare trib. Deși se bazează pe experiența unei vieți de 500 de ani, Colți-Lungi are chipul unui puștan de numai 19. Este războinic, dar și întelept; se simte legat de Amazon și de secretele sale magice, dar este și absolvent al universităților Harvard și Sorbona. Are puteri ieșite din comun și o legătură deosebită cu zeitatea mărețului fluviu, Dha`ba`ta, dar este și un fan împătimit al trupei AC/DC. Sub conducerea sa, triburile amazoniene se unesc și pornesc lupta împotriva unor dușmani redutabili.

În același timp, zeitatea malefică ce sălășluiește în fluviu, Kurupuri, încearcă să profite de situație, pentru a pune stăpânire pe sufletele tuturor. Suspansul crește încă și mai mult când jurnalista Sarah Reed, aflată în căutarea unui subiect demn de Premiul Pulitzer, sosește de la New York direct în inima conflictului dintre Colți-Lungi și invadatorii albi. Rolul ei va fi crucial, iar războiul… nu ia sfârșit după prima luptă!

Descriere:

Cartea începe în momentul în care talentata jurnalistă Sarah Reed caută un subiect demn de premiul Pulitzer, așadar pune un anunț pe internet în care solicită un ghid pentru a îi prezenta jungla Amazon și secretele acesteia.

Colți-Lungi se oferă să îi fie ghid și o ia sub aripa sa protectoare. Chiar dacă acesta la o primă vedere pare un puștan normal de 19 ani, nu e nici pe departe. Defapt este căpetenia celui mai cunoscut trib din junglă, Jagudo. Este un războinic de temut cu peste 500 de ani de antrenamente și are o legătură specială cu zeitatea junglei, Dha’ba’ta’.

Deși jurnalista se aștepta la un interviu și atât, se trezește amestecată într-un război dintre oamenii albi și luptătorii triburilor. Acest război a pornit acum mult, mult timp deoarece unii oameni vor să defrișeze pădurile, să distrugă natura și tot ce e mai frumos pe lume doar pentru a construi locuri moderne, iar băștinașii se împotrivesc din tot sufletul.

Însă, lupta nu este una normală, deoarece apar în joc un om cu păr roșu, care se dovedește a fi foarte crud și nemilos, și însuși Kurupuri, întruchiparea răului. Deoarece aceștia sunt niste dușmani foarte puternici, numai unindu-se și colaborând, triburile vor avea o mică, mică șansă la supraviețuire, deși nu se va sfârși totul doar după o bătălie. Vă dați seama că băștinașii au întâmpinat ceva probleme în a se înțelege, deoarece de secole sunt dușmănii între triburi, ar fi imposibil și să nu fie dacă ne gândim mai bine.

Părerea mea:

Este prima carte Fantasy scrisă de un autor român pe care am citit-o și nu regret absolut deloc.

Deși cartea are foarte multă acțiune și nu te plictisești deloc pe parcursul lecturării acesteia, autorul a reușit să îmbine într-un mod armonios acțiunea cu descrierea. Această carte are un limbaj atât de frumos, împânzit de figuri de stil și de imagini artistice, încât mereu aveam impresia că mă aflam acolo, in junglă și că trăiam odată cu personajele. Se vede că aceasta este limba originală a autorului, deoarece sunt sigură că dacă ar fi fost tradusă nu ar mai fi sunat așa bine și și-ar fi pierdut mult din farmec. Am găsit extrem de multe citate care mi-au plăcut, citate atât de profunde și de frumoase care dovedesc că autorul a pus suflet în opera sa.

Acțiunea este foarte complexă și universul este finisat de Alex Cuc până în cel mai mic detaliu. Totul a fost gândit ca la carte și documentat foarte bine, mi-a plăcut mult să citesc despre tradițiile triburilor și să descopăr tainele junglei.

Personajele sunt foarte bine conturate și gândite, chiar mi-au stârnit interesul. Mi-a plăcut încă de la început de Sarah deoarece este o fată inteligentă și o fire curioasă, trăsătură ce reiese din nenumăratele întrebări pe care și le pune. A da, mai este și bună la suflet, ceea ce a cam costat-o la început, dar nu vă dau spoilere ca să nu vă stric din farmec. Mi-a plăcut mult faptul că, deși nici ea nici grădinarul nu sunt chiar personaje principale, aceștia au avut un rol crucial în război.

De asemenea, mi-a plăcut și de Colți-Lungi. Este foarte înțelept și încearcă să vadă ce e mai bun în oameni, înainte de a îi critica. Pe lângă asta, e un războinic foarte priceput care își recunoaște greșelile și nu se crede mai presus de ceilalți.

Apoi, a venit personajul care mi-a displăcut enorm, și anume Luke cel Roșu, personajul negativ. Este atât de feroce, încât pentru el nu este nicio diferență între prieteni și dușmani. Mănâncă la cină inimile războinicilor fără niciun regret și se crede superior tuturor. M-a enervat la culme prefăcătoria acestuia, iar cum a reușit să o prostească pe Sarah a fost cireașa de pe tort… Știu că a avut și el contribuție la farmecul poveștii, dar tot rămâne personajul pe care l-am urât cel mai mult dintre toate cărțile citite de mine. Adică la un moment dat chiar mă întrebam dacă are suflet sau daca este om, până și cel mai rău om cred că s-ar fi purtat mai frumos decat el.

La polul opus se află grădinarul, un personaj tare simpatic și înțelept care își vede de treaba lui și care are poate cel mai important rol in bătălie, îndeplinindu-și astfel scopul vieții lui. Desigur, mai sunt și alte personaje în carte, dar m-am gândit să vi le prezint mai pe larg pe acestea ca să nu mă lungesc prea mult.

Deși nu eram prea sigură că o sa îmi placă această carte, a reușit să îmi capteze atenția încă de la început și să mă țină în mrejele ei până la ultima pagină. De la acțiune până la personaje, mă consider pe deplin mulțumită, cu siguranță este o poveste care și-a făcut loc în sufletul meu. Și nu pot decât să fiu mândră că această carte așa de reușită a fost scrisă de un român, care chiar mi-a dovedit că România are scriitori foarte buni (vorbesc despre cei contemporani).

Dacă v-am făcut curioasa, puteti achizitiona cartea de aici. Sper că v-a plăcut recenzia și țin să menționez că părerea mea nu a fost influențată câtuși de puțin de faptul că am primit aceasta carte ca sponsorizare. Nu uitați să vă abonați la blog pentru a fi la curent cu ultimele postări și până data viitoare vă urez să citiți cât mai multe cărți frumoase!

*Imaginile nu au neapărat legătură cu textul.

Citate:

„Oamenii apreciază cele mai bune lucruri din viață doar atunci când le pierd. Totuși, Jagudo aveau încă junglele și mlaștinile, viermii lor de palmieri… Un motiv în plus să lupte. Înseamnă că încă nu pierduseră.”

„- Și cum o să lupți? Crezi că n-au mai fost alte triburi ca al tău? Crezi că n-au fost sute si mii de popoare exact ca ăsta, care au avut de ales între a accepta noile obiceiuri și a fi distruse? Istoria omenirii e plină de situații ca asta, în care oamenii mai avansați au venit peste alții, mai puțin avansați. Nu ai cum să te opui. Lucrurile se schimbă. Copiii și nepoții tăi n-o să taie capete și nici n-o să le poarte agățate de gât. Se numește evoluție.”

„Numele însemna Cel Bătrân și râul semăna, într-adevăr, cu un bătrân, dirijându-și apele departe de turbulențe și preferând o prudență matură, în locul nesăbuinței fără rost.”

„Noi suntem doar niște pioni, începu el în cele din urmă. Noi, oamenii, nu suntem decât niște pioni. Avem micile noastre lupte, cu micile noastre victorii și micile noastre înfrângeri, dar acestea sunt doar părți minuscule ale unui război uriaș care se poartă de multă vreme deasupra capetelor noastre. Uneori, credem că războiul s-a sfârșit, sau că luptăm în zadar, sau chiar că războiul nu există deloc. Dar, vezi tu, ne înșelăm. Războiul e întregul sens al acestei lumi. Fără el, nu ar exista pioni care să moară, nu ar exista pioni deloc. Trebuie să alegem o tabără și să luptăm. Pentru asta suntem aici.”

„Omul e o creatură slabă. Viața sa nu este decât o cărare îngustă și orice pas la stânga sau la dreapta înseamnă că e pierdut, tentat, speriat sau confuz. Are nevoie să fie împins și, pierdut în ceața densă care îl învăluie, omul își poate imagina că drumul nu mai există și nu mai are la ce să se întoarcă. Dar calea rămâne întotdeauna acolo, doar la câțiva pași, nu contează cât de departe crede că de află de ea.”

„- Scrie despre tot ce e aici. Despre orice. Dar spune-le că există locuri in lumea asta menite să fie lăsate în pace, lăsate neschimbate pentru totdeauna. Totul pe acest pământ se află într-o balanță delicată. Dacă apasă prea tare într-o parte, cealaltă se va repezi înspre ei. Și nu vor știi la ce să se aștepte.”

13 Comments

  1. Iuliana

    februarie 6, 2017 at 7:06 pm

    O recenzie foarte buna! Multe felicitări! Hmm cartea ma atrăge însă nu stiu daca ei bine o sa intru in acțiune.
    Poate cândva am sa o citesc!

    1. Teodora

      februarie 6, 2017 at 7:13 pm

      Mulțumesc mult, Iuliana! Și eu la început am fost puțin sceptică, dar nu regret absolut deloc că am citit-o. Cartea are un stil alert și multă acțiune, eu zic sa îi dai măcar o șansă.

  2. iuliooo

    februarie 6, 2017 at 7:48 pm

    Imi place mult recenzia. Cartea pare interesanta, cred ca o voi cumpara.

    1. iuliooo

      februarie 6, 2017 at 7:48 pm

      De fapt , cu siguranta o voi cumpara.

    2. Teodora

      februarie 6, 2017 at 7:49 pm

      Mersi mult! Mă bucur că ți-a plăcut și chiar merită cumpărată, este o carte foarte bună!

  3. Irina

    februarie 7, 2017 at 7:53 pm

    Felicitari pentru prezentarea facuta cartii! Sunt fascinata de descrierea realizata de tine cat si de citatele selectate! Mi-ai trezit interesul si cu siguranta voi cumpara cartea si o voi citi. Voi reveni cu impresii in perioada urmatoare!

    1. Teodora

      februarie 7, 2017 at 9:41 pm

      Mă bucur că ți-a plăcut recenzia! 😘 Este o carte care chiar merită citită, abia aștept să îmi zici cum ți s-a părut după ce o să o citești.

  4. Andra

    februarie 7, 2017 at 8:12 pm

    O carte interesanta prezentata intr-o maniera deosebita! M-ai convins sa o citesc!

    1. Teodora

      februarie 7, 2017 at 9:40 pm

      Mă bucur, este o carte absolut deosebită care chiar merită citită!

  5. Elena Andreea

    februarie 9, 2017 at 8:57 pm

    Buna! Am descoperit recent blogul tau si vreau sa spun ca sunt foarte incantata de ceea ce vad. Prima postare pe care am vazut-o a fost recenzia de la „Coraline”, o carte pe care eu sincer am adorat-o. Sunt fericita ca ti-am gasit postarile, o sa le citesc pe toate. Continua tot asa!

    1. Teodora

      februarie 10, 2017 at 7:22 am

      Bună!!! <3 Mersi mult, mă bucur că îți place blogul meu! Te mai aștept pe aici!!! 😘

  6. Ioana Dumitru

    februarie 10, 2017 at 12:49 pm

    Imi place ceea ce vad. Keep up the good work!

    1. Teodora

      februarie 10, 2017 at 1:03 pm

      Mersi mult și bun venit pe blogul meu!!! <3

Leave a Reply